Aflați totul despre tulburarea de anxietate generalizată și despre simptomele și tratamentul pentru cineva care o are.
Anxietatea, numită și tulburare de anxietate generalizată (GAD), este o tulburare mentală caracterizată de temeri sau îngrijorări persistente sau nerealiste. Termenul "anxietate" este folosit în mod obișnuit pentru a se referi la o stare generală de neliniște sau de teamă despre evenimentele viitoare; acesta este un sentiment comun întâlnit de toată lumea la un moment dat în viața lor. GAD descrie starea în care aceste sentimente de frică și îngrijorare sunt persistente - care durează săptămâni sau luni la un moment dat - și sunt exagerate în raport cu riscul sau amenințarea reală, adesea mult peste ceea ce este potrivit pentru situatie. Persoanele cu GAD ar putea fi preocupate prea mult de sănătate, de finanțe, de probleme familiale sau de muncă, iar sentimentele de nervozitate sau teamă le perturbe viața de zi cu zi. Aceste sentimente sunt însoțite de simptome fizice, inclusiv dureri de cap, oboseală, tulburări de somn și tensiune musculară.
GAD afectează aproximativ 7 milioane de adulți americani, iar două treimi dintre acestea sunt femei. Poate afecta persoanele de orice vârstă, dar apare cel mai frecvent între copilărie și vârsta mijlocie. Mai multe tratamente sunt disponibile pentru GAD, inclusiv medicamente și psihoterapie, precum și abilitățile de coping care pot ajuta pe cei cu anxietate să se ocupe de sentimentele lor de groază.
În plus față de GAD există mai multe alte tulburări de anxietate care au anxietate ca parte integrantă a tulburării, inclusiv:
-- Tulburare de panică: în care oamenii se confruntă cu atacuri bruște de teroare, de obicei însoțite de o inimă bătătorită și transpirație, care le dă un sentiment de nerealitate, o teamă de o doză iminentă sau o teamă de a pierde controlul.
-- Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD): în care oamenii sunt obsedați de anumite temeri (de exemplu, curățenia, siguranța), care le obligă să îndeplinească anumite ritualuri (de exemplu, curățarea, numărarea, verificarea) pentru a scuti de anxietatea pe care aceste temeri o produc.
-- Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD): o boală care se poate dezvolta la persoanele care au participat sau au fost martorii unui eveniment terifiant care a implicat vătămări fizice sau amenințări de rănire fizică (cum ar fi războiul, violul sau răpirea) și poate provoca persoana care retrăiește din nou evenimentul stresant.
-- Tulburarea de anxietate socială: cei cu tulburare de anxietate socială se confruntă cu anxietate copleșitoare în situațiile sociale cotidiene, iar frica de acea anxietate poate să le pătrundă viața.
-- Fobiile specifice: temeri iraționale legate de anumite lucruri care prezintă un pericol mic sau deloc real, cum ar fi înălțimi, apă, zbor sau păianjeni.
Caracteristica principală a GAD este îngrijorarea persistentă, excesivă și nerealistă a lucrurilor de zi cu zi. Aceste sentimente apar în majoritatea zilelor timp de cel puțin șase luni. Oamenii cu GAD pot't relaxați-vă și îngrijorați în mod constant și astfel puteți avea dificultăți de concentrare. De asemenea, pot avea probleme cu adormirea sau cu somnul în timpul nopții. Unele dintre celelalte simptome fizice care pot însoți anxietatea includ:
-- Oboseală
-- Dureri de cap
-- Tensiunea musculară
-- Dureri musculare
-- Dificultate la inghitire
-- Tremurături sau șocuri
-- Transpiraţie
-- Greaţă
-- Amețeală
-- A trebuit să merg frecvent la baie
-- Senzația de respirație
-- Focuri de căldură
-- Nelinişte
-- Iritabilitate
-- Disconfort gastro-intestinal sau diaree
Anxietatea care apare cu GAD poate varia de la ușoară la severă. Anxietatea ușoară poate permite pacienților să-și mențină un loc de muncă și să funcționeze în mod normal în situații sociale, în timp ce anxietatea severă poate face munca și interacțiunea socială insuportabile și face foarte dificile și activitățile zilnice simple.
Cauza tulburărilor de anxietate, inclusiv GAD, nu este cunoscută. Cu toate acestea, există dovezi că tulburările de anxietate au tendința de a se desfășura în familii, sugerând că fie genele, fie mediul familial (sau ambele) pot juca un rol în dezvoltarea lor. Există unele dovezi care indică faptul că genele pot juca un rol modest în GAD în mod specific. Cu toate acestea, este puțin probabil ca cineva să moștenească o genă de "anxietate"; în schimb, moștenirea anumitor gene face ca dezvoltarea GAD să fie mai probabilă. Astfel, puteți moșteni o predispoziție de a dezvolta GAD, dar dacă combinația potrivită de stres ecologic nu apare în viața voastră, este posibil să nu aveți niciodată experiență GAD.
Cercetatorii investigheaza, de asemenea, diferentele in functia creierului intre persoanele care au GAD si cei care nu. Unele dovezi sugerează că pot exista diferențe în zonele din creier care controlează răspunsurile de teamă din partea celor două grupuri. Cercetatorii cred, de asemenea, ca pot exista diferente in chimia creierului a persoanelor cu GAD. Nivelurile serotoninei și norepinefrinei, două semnale chimice utilizate în creier (neurotransmițători), sunt diferite la persoanele cu tulburări de anxietate decât la persoanele fără astfel de afecțiuni. În timp ce această cercetare oferă dovezi că creierul persoanelor cu GAD ar putea să funcționeze diferit decât creierul altor persoane, nu ne spune ce cauzează această diferență în primul rând. Este cel mai probabil o combinație de factori, inclusiv genele și stresul întâlnit în mediul înconjurător.
Factorii care vă pot crește riscul de a dezvolta tulburare de anxietate generalizată includ:
-- Sexul feminin: femeile sunt de două ori mai multe șanse ca bărbații să sufere de GAD.
-- Traumatismul copilariei: Persoanele care suferă de evenimente traumatice ca copii sunt expuși unui risc mai mare de GAD.
-- Boală gravă: Având o boală, cum ar fi cancerul, vă poate face să vă simțiți neliniștiți în legătură cu viitorul, tratamentele etc..
-- Stresul de viață: Situațiile stresante din viața ta, mai ales când apar în ciorchine, te pot face să te simți copleșit și să ducă la anxietate și, eventual, la GAD.
-- Trăsături de personalitate: Persoanele cu anumite trăsături de personalitate, inclusiv cele cu nevoi psihologice nesatisfăcute sau insecuritate cronică, și cele cu unele tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate limită, pot prezenta un risc crescut de GAD.
-- Ereditate: unele dovezi sugerează că GAD are o componentă genetică care o face să se desfășoare în familii.
GAD tinde să apară în tandem cu alte câteva tulburări. De fapt, se întâmplă foarte rar pe cont propriu. Comorbiditățile comune sau diagnosticele duble includ alte tulburări de anxietate, depresie și / sau abuz de substanțe. Este important să tratați aceste alte tulburări, precum și anxietatea; altfel simptomele de anxietate pot continua să revină.
Dacă aveți neliniște față de lucrurile de zi cu zi și aceste sentimente vă afectează viața de zi cu zi și sentimentele par să dureze luni întregi, este posibil să aveți GAD sau o altă tulburare de anxietate. Dacă bănuiți că dvs. sau cineva apropiat de dvs. se poate trata simptomele unei tulburări de anxietate, faceți o întâlnire cu un medic sau terapeut. Primul pas în obținerea mai bine este de a vedea un profesionist care poate ajuta.
Primul pas în diagnosticarea GAD este de obicei vorba despre simptomele dumneavoastră. Medicul poate pune întrebări detaliate despre grijile și temerile dvs. sau poate să administreze un chestionar de screening pentru a vă ajuta să aflați dacă aveți simptomele de GAD. De asemenea, vi se poate da un examen fizic pentru a verifica dacă anumite afecțiuni fizice pot cauza simptomele dumneavoastră. Pentru a fi diagnosticat cu GAD, trebuie să îndepliniți criteriile stabilite în Asociația Americană de Psihiatrie's Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM) care includ:
-- Anxietate excesivă și îngrijorare cu privire la o serie de evenimente sau activități în majoritatea zilelor timp de cel puțin șase luni.
-- Dificultatea de a controla sentimentele de îngrijorare.
-- Anxietate care este asociată cu trei sau mai multe dintre următoarele simptome: agitație sau senzație de senzație de anxietate, oboseală ușoară, iritabilitate, dificultate de concentrare, tensiune musculară și tulburări de somn.
-- Anxietate care provoacă primejdie sau afectări semnificative în viața de zi cu zi.
-- Anxietate care nu este't legate de o altă tulburare, cum ar fi atacurile de panică sau abuzul de substanțe.
Un tip de medicament folosit pentru a trata anxietatea este medicamentele anti-anxietate (anxiolitice). Aceste medicamente oferă o ușurare a simptomelor de anxietate, dar nu se adresează cu adevărat cauzei. Majoritatea acestora se încadrează în categoria sedativelor, medicamente cu acțiune rapidă, care tind să sedimenteze oamenii și să le facă mai puțin conștienți de anxietățile lor. De asemenea, ele tind să facă pe oameni mai puțin conștienți de orice altceva, de asemenea, și sunt adesea obișnuiți. Ca urmare, aceste medicamente sunt cel mai bine utilizate pentru ameliorarea pe termen scurt atunci când simptomele sunt la cele mai rele. Benzodiazepinele includ alprazolam (Xanax), chlordiazepoxid (Librium), clonazepam (Klonopin) și diazepam (Valium) printre altele. Aceste medicamente cauzează adesea somnolență și probleme cu echilibrul și coordonarea, astfel încât să nu conduceți sau să folosiți utilaje grele în timp ce le luați.
Un nou medicament anti-anxietate este buspirone (Buspar). Acest medicament non-sedativ durează câteva săptămâni pentru a începe să lucreze, dar nu provoacă dependență și poate fi luat pentru perioade lungi de timp.
O altă clasă de medicamente utilizate pentru tratarea anxietății sunt antidepresivele. Deși inițial concepute pentru a trata simptomele depresiei, unele medicamente anti-depresive pot fi utile în tratarea simptomelor de anxietate. Aceste medicamente afectează nivelurile anumitor neurotransmițători ai creierului, inclusiv serotonina și norepinefrina. Exemple de antidepresive utilizate pentru tratamentul GAD includ fluoxetina (Prozac), paroxetina (Paxil), imipramină (Tofranil), venlafaxină (Effexor), escitalopram (Lexapro) și duloxetină (Cymbalta). Interesant este faptul că medicamentele antidepresive care afectează în mod predominant nivelurile dopaminei neurotransmițătoare (cum ar fi bupropionul [Wellbutrin]) nu sunt de obicei eficiente în tratarea anxietății. Ca și buspirone, aceste medicamente pot dura câteva săptămâni până la lucru.
Psihoterapia, numită și "terapie de vorbire" sau consiliere, poate contribui, de asemenea, la ameliorarea simptomelor de anxietate. Psihoterapia implică discuții cu un profesionist instruit în domeniul sănătății mintale, cum ar fi un psihiatru, psiholog, asistent social sau consilier pentru a descoperi ce a cauzat o tulburare de anxietate și cum să se ocupe de simptomele ei. Spre deosebire de medicație, se adresează cauzele principale ale anxietății și, de asemenea, poate ajuta la furnizarea de mecanisme de coping pentru a trata simptomele de anxietate atunci când apar. Un tip de terapie arătat pentru a ajuta la GAD se numește terapie comportamentală cognitivă sau CBT. CBT vă ajută să recunoașteți când gândurile și comportamentele dvs. sunt nesănătoase și oferă metode de înlocuire a acestora cu cele sănătoase. Multe dintre sentimentele de neajutorare care însoțesc tulburările psihice, cum ar fi GAD, provin dintr-o pierdere de control percepută. CBT vă poate ajuta să învățați să schimbați modul în care vă gândiți și simțiți chiar și atunci când apar situații care nu se află sub controlul dumneavoastră.
Nu există o metodă sigură de prevenire a anxietății. Cu toate acestea, este posibil să puteți reduce riscul de GAD prin limitarea unui singur factor de risc care este sub controlul dumneavoastră: stresul de viață. Este probabil ca diferențele în genetică și istoria personală să determine dacă un anumit eveniment stresant va determina o anumită persoană să se confrunte cu anxietate. Efectuarea de măsuri pentru a reduce sursele de stres zilnic vă poate ajuta să faceți față mai bine evenimentelor majore de viață atunci când acestea apar.
Dacă întâmpinați probleme cu temerile și îngrijorările legate de lucrurile de zi cu zi, chiar dacă faceți tot ce vă trebuie pentru a vă relaxa sau pentru a vă relaxa, este posibil să experimentați GAD. Dacă această anxietate continuă de luni de zile și interferează cu capacitatea dvs. de a vă desfășura și de a vă bucura de viața de zi cu zi, trebuie să căutați ajutor profesional. Aceste simptome pot să nu dispară pe cont propriu și cu cât aștepți mai mult timp înainte de a căuta ajutor, cu atât mai mari sunt șansele ca simptomele dvs. de anxietate să devină severe și să afecteze capacitatea dumneavoastră de a lucra și de a interacționa social.
Share
